Înainte de a vă prezenta aceste documente, se cuvine să facem cîteva necesare precizări:
1. în anul 2013, salariul lui anual a fost de 43.248 RON, iar în 2014 salariul lui aproape s-a dublat, ajungînd la 81.614 RON, fiind mult mai mare decît salariul prim-ministrului!
2. în comparaţie, directorul ICR, care are rang de ministru secretar de stat, are un salariu anual de 72.000 RON, misiunea sa fiind mult mai complexă decît cea a directorului de la „Elie Wiesel”, avînd în subordine numeroase filiale în marile capitale ale lumii, cu sarcina de a promova cultura românească în lume, nu s-o discrediteze, aşa cum face Institutul „Elie Wiesel”!
3. Alexandru Florian are 7 surse de venit, dintre care doar una se referă la închirierea unui imobil cu 6.000 lei anual, celelalte fiind:
- Universitatea „Dimitrie Cantemir”, de unde primeşte anual 29.838 RON ca profesor,
- Institutul de Economie Agrară, de unde încasează 37.851 RON pe an fiind cercetător ştiinţific II,
- Universitatea de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară, de unde ia încă 7.398 RON ca profesor asociat,
- Institutul de Antropologie, de unde mai ia 8.520 RON ca expert,
- Asociaţia Rom. „V. Madgearu”, de unde încasează 5.028 RON ca expert.
Adunînd aceste cifre, rezultă un venit anual total de 170.249 RON, la care se adaugă şi cele 6.000 RON din chirie! Acestea sînt veniturile declarate de Alexandru Florian la data de 8 iunie 2015 pentru anul fiscal 2014: 176.249 RON! Iată şi această Declaraţie de avere a lui Alexandru Florian, directorul general al Institutului „Elie Wiesel”, aflată în subordinea Guvernului României:
Pentru comparaţie, vă prezentăm şi anterioara Declaraţie de avere a lui Alexandru Florian, pentru anul 2013, unde se vede că avea salariul anual de 43.248 RON, iar pentru a şi-l completa, s-a trecut şi coordonatorul unui proiect, primind încă 16.500 RON:
Analizînd aceste documente oficiale, pe care le găsim chiar pe site-ul Institutului „Elie Wiesel”, observăm cîteva ciudăţenii:- ce treabă are Alexandru Florian cu Agronomia şi Medicina Veterinară ca să fie profesor asociat la Universitatea de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară?
- ce competenţe l-au recomandat pe Alexandru Florian pentru a fi şi „cercetător ştiinţific” în cadrul Institutului de Economie Agrară?
- pe ce bază o fi fost recrutat în calitate de „cercetător ştiinţific” şi la Institutul de Antropologie?
- cînd are timp să desfăşoare toate aceste activităţi, căci doar nu şi-a dovedit ubicuitatea?
- cu ce-şi probează pregătirea profesională pentru a le desfăşura simultan pe toate?
Dacă ne uităm în CV-ul său, aflăm că a urmat Facultatea de Filosofie, secţia sociologie între 1973 şi 1977, fără a ne spune ce activităţi a desfăşurat între anii 1978 şi 1991!
În afara preocupărilor fireşti pentru studierea comunităţii evreieşti din România, Alexandru Florian scrie cu mînuţa lui că specializările sale ar fi sociologie politică, ştiinţe politice, doctrine politice, nicidecum vreo specializare care să vizeze agricultura sau medicina veterinară!
Se cuvin, de asemenea, cîteva observaţii:
1. De ce acest Institutut Naţional pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel” este o instituţie de stat, a cărui finanţare este făcută din bani publici, din moment ce o asemenea activitate ar putea foarte bine să fie derulată în cadrul Facultăţii de Istorie, beneficiind astfel de o cercetare ştiinţifică unitară a evenimentelor din perioada interbelică, pe care s-o facă specialiştii în istorie?
2. Cum este posibil ca acest Institut să poarte numele unei persoane care se află încă în viaţă, situaţie nemaiîntîlnită la nici o instituţie de stat din România? Nu seamănă acest fapt cu ceea ce se combate în întreg spaţiul public, adică acel detestabil „cult al personalităţii”?
3. În cazul în care acest Institut „Elie Wiesel” ar aduce atingere intereselor României sau ar denigra prin publicaţiile sale cultura României, care este instituţia statului român care verifică şi sancţionează eventualele derapaje sau abuzuri?
Toate aceste probleme şi încă multe altele trebuie să fie analizate de Parlamentul României, căci, măcar în ultima vreme, prin contribuţia lui Alexandru Florian, Institutul „Elie Wiesel” pare a-şi focusa activitatea doar în vederea scoaterii din spaţiul public a unor mari cărturari români doar pe baza simpatiilor lor politice dintr-o anumită perioadă, lucru care nu se întîmplă nicăieri în lume!
În acelaşi timp se urmăreşte chiar pedepsirea cu închisoarea a cercetătorilor care ar îndrăzni să scrie despre operele acestora, altfel decît o fac cei de la „Elie Wiesel”!
Au fost totdeauna în istorie regimuri criminale, din antichititate şi pînă în ziua de azi, însă nimeni nu l-a scos pe Aristotel din istoria filosofiei doar pentru că a fost mentorul lui Alexandru Macedon, cel care, cu armata sa, a cucerit Orientul Apropiat!
Şi nici măcar pe Nero, împăratul Romei, care i-a persecutat pe creştini!
Istoria are nenumărate perioade tragice, detestabile, însă studiul istoriei nu a dus niciodată la un fals prin excluderea unor personalităţi din cadrul ei!
Or, ce observăm acum la Institutul „Elie Wiesel” este tocmai intenţia de a şterge din patrimoniul cultural al României nume uriaşe, precum Mircea Vulcănescu, Nae Ionescu, Constantin Noica, Petre Ţuţea doar pentru simpatiile lor politice de la un moment dat, fiind interzise chiar şi plăcuţele care amintesc de locul unde s-au născut, ca şi cum cărţile lor ar fi produs crimele din perioada interbelică! De ce să fie cineva pedepsit pentru că ar face apologia „Devenirii întru fiinţă”?
În acelaşi timp, marilor ideologi comunişti, între care este şi tatăl lui Alexandru Florian, să le ridicăm statui şi să le fim recunoscători, mulţumindu-ne să-l condamnăm doar pe nefericitul gardian Vişinescu?
N-am auzit ca Institutul „Elie Wiesel” să scrie undeva un singur cuvînt împotriva Anei Pauker, Silviu Brucan, Nilolski sau Radu Florian, criminali ideologici mult mai periculoşi decît cele cîteva articole ale lui Mircea Eliade sau Emil Cioran.
Şi pentru asta, statul român plăteşte anual cîteva miliarde de lei pentru a finanţa această campanie de denigrare a valorilor culturale româneşti.
Era cîndva o vorbă: nimeni nu-şi plăteşte trădătorii sau denigratorii. Uite că există cineva: Guvernul României!
Cum a vrut Alexandru Florian, directorul Institutului Elie Wiesel, ( finantat de la bugetul de stat ) să interzică în 2010 un film despre rezistența românească anti-comunistă din munți. O scrisoare care dă fiori și care ne arată că, dacă nu abrogăm legea respectivă, așa cum am solicitat eu în Parlament în mod oficial printr-un proiect de lege, mâine, poimâine nu o să mai avem voie nici să ne gândim la eroii noștri:
”Domnului Dieter Kosslick, directorul Festivalului de Film de la Berlin Berlinale 2010 Juriului Berlinale 2010: Francesca Comencini, Cornelia Froboess, Yu Nan, Renee Zellweger, Werner Herzog, Nuruddin Farah, Jose Maria Morales
Stimate domnule Director, stimate Juriu al Festivalului de Film de la Berlin 2010, Va transmitem prezenta scrisoare pentru a va semnala cateva aspecte deosebit de importante referitoare la una dintre productiile cinematografice concurente in cadrul Berlinale 2010. Este vorba despre filmul documentar din Romania, Portretul luptatorului la tinerete, de Constantin Popescu, care a fost prezentat in sectiunea Forum a Festivalului. Conform prezentarii filmului, acesta prezinta lupta unui grup din rezistenta anticomunista, condus de Ion Gavrila-Ogoranu.
Va aducem la cunostinta ca Ion Gavrila-Ogoranu a facut parte din Miscarea Legionara din Romania, Fratia de Cruce Negoiul, fiind un militant al acestei organizatii cu caracter fascist, antisemit si rasist. Cu mai multe ocazii, atat in discursuri publice cat si in cartile pe care le-a publicat, acesta si-a recunoscut convingerile antidemocratice si de extrema dreapta. Promovarea cultului persoanelor si organizatiilor cu caracter fascist, rasist si xenofob este interzisa de legea din Romania si contravine principiilor fundamentale ale democratiei europene. Propaganda in favoarea organizatiilor si activistilor de extrema dreapta care au initiat, organizat si pus in aplicare politicile rasiale din perioada Holocaustului, reprezinta o activitate ilegala si care afecteaza memoria victimelor acestei tragedii. Avand in vedere cele de mai sus, va transmitem rugamintea de a dispune incetarea proiectiilor acestui film si eliminarea sa din concurs”.
Semnatari:
MCA National Institute for Romanian Holocauste Studies Elie Wiesel Alexandru Florian, Marco Katz
Asociatia pentru Studierea Istoriei Romilor Florin Manole
Cum a vrut Alexandru Florian, directorul Institutului Elie Wiesel,( finantat de la bugetul de stat ) să interzică în 2010 un film despre rezistența românească anti-comunistă din munți. O scrisoare care dă fiori și care ne arată că, dacă nu abrogăm legea respectivă, așa cum am solicitat eu în Parlament în mod oficial printr-un proiect de lege, mâine, poimâine nu o să mai avem voie nici să ne gândim la eroii noștri:
”Domnului Dieter Kosslick, directorul Festivalului de Film de la Berlin Berlinale 2010 Juriului Berlinale 2010: Francesca Comencini, Cornelia Froboess, Yu Nan, Renee Zellweger, Werner Herzog, Nuruddin Farah, Jose Maria Morales
Stimate domnule Director, stimate Juriu al Festivalului de Film de la Berlin 2010, Va transmitem prezenta scrisoare pentru a va semnala cateva aspecte deosebit de importante referitoare la una dintre productiile cinematografice concurente in cadrul Berlinale 2010. Este vorba despre filmul documentar din Romania, Portretul luptatorului la tinerete, de Constantin Popescu, care a fost prezentat in sectiunea Forum a Festivalului. Conform prezentarii filmului, acesta prezinta lupta unui grup din rezistenta anticomunista, condus de Ion Gavrila-Ogoranu.
Va aducem la cunostinta ca Ion Gavrila-Ogoranu a facut parte din Miscarea Legionara din Romania, Fratia de Cruce Negoiul, fiind un militant al acestei organizatii cu caracter fascist, antisemit si rasist. Cu mai multe ocazii, atat in discursuri publice cat si in cartile pe care le-a publicat, acesta si-a recunoscut convingerile antidemocratice si de extrema dreapta. Promovarea cultului persoanelor si organizatiilor cu caracter fascist, rasist si xenofob este interzisa de legea din Romania si contravine principiilor fundamentale ale democratiei europene. Propaganda in favoarea organizatiilor si activistilor de extrema dreapta care au initiat, organizat si pus in aplicare politicile rasiale din perioada Holocaustului, reprezinta o activitate ilegala si care afecteaza memoria victimelor acestei tragedii. Avand in vedere cele de mai sus, va transmitem rugamintea de a dispune incetarea proiectiilor acestui film si eliminarea sa din concurs”.
Semnatari:
MCA National Institute for Romanian Holocauste Studies Elie Wiesel Alexandru Florian, Marco Katz
Asociatia pentru Studierea Istoriei Romilor Florin Manole