La noi, in Calarasi, e astazi zi de doliu. Circulatia e oprita de catre politia subordonata primarului (deh, descentralizarea), drapelele sunt in berna si nu m-ar mira sa ploua. A murit regele mezelurilor Aldis, cu o avere de 28 milioane euro, potrivit topului"Forbes 500 miliardari" (probabil in lei vechi). Alaturi de Doru Ioan Taracila si Marian Milut, decedatul era o figura de mare inspiratie pentru orasul Calarasi, un self-made-man cu ranch si salupa, fabrica si Jeep. La inmormantarea lui erau anuntati Ion Ţiriac si Vasile Blaga, ca si o fanfara de la Bucuresti care il va petrece la locul de veci, langa eroii sovietici care au eliberat Calarasii in 1945 (nu se stie de cine). Angajatii fabricii de mezeluri s-au prezentat in tricouri imprimate peste noapte cu chipul ilustrului decedat. Din interviurile date tabloidelor si revistelor de afaceri, acesta se prezenta ca un cowboy adevarat, barbat solid si "iubitor de adrenalina". Probabil, dragostea fata de aceasta din urma l-a facut sa mane prea repede salupa Banana Sea Doo cu motor de 215 cai-putere drept spre digul de pamant de care s-a si lovit, ca nu cred ca datoria de vreun milion de euro la stat e motivul. Acest Gatsby autohton voia poate sa ii arate ce barbat este celei de-a treia neveste si, totodata, fosta sa menajera, care avea ghinionul sa il insoteasca. Fiul sau natural, in alta barca de mare putere, a ajuns primul la locul accidentului. El se va confrunta in tribunale pentru averea defunctului, care a murit fara testament, cu alte personaje de telenovela, fiica infiata, sotul ei si altii asemenea.Milionarul din Calarasi, a carui nevasta i-a supravietuit ca prin minune, nu e singurul bogat care a provocat un accident acvatic. În urma cu cativa ani, Radu Mazare si fratele sau, amandoi posesori de salupe, au reusit sa o scape intre barci pe prietena celui din urma, care a fost rau taiata de elice. În mod evident, banii la romani nu vin insotiti de abilitatea de a-i cheltui fara pericol pentru sine si altii. Mai simplu spus, ca sa cheltuiesti banii in mod inteligent si estetic iti trebuie alta educatie decat ca sa faci bani intr-un loc precum Calarasi sau Constanta . Unii dintre colegii mei de la Harvard proveneau din familii foarte bogate. Evident, stiau sailing si te invatau daca petreceai weekendul cu ei pe barca lor, tot asa cum stiau alpinism, rafting, diving, calarit, stiau sa dea primul ajutor cuiva si sa se imbrace ca sa nu iasa in evidenta. Ghicesc foarte greu azi la Berlin care dintre studentii mei are bani, dat fiind ca gusturile in materie de vestimentatie sunt identice, toti se inghesuie sa stea in Kreutzberg, cartierul boem, si nimeni nu vine la scoala decat cu bicicleta, oricate decapotabile ar avea parintii. La London School of Economics insa, am primit un raport de la o fosta studenta de-a mea care spune ca scoala e plina de copiii noilor imbogatiti din Romania, pe care ii vezi de la distanta, pentru ca numai ei "au pantofi cu varfuri ascutite". Studenta mea e cu o bursa. Lor insa le platesc parintii, pentru ca milionarii cu salupe si Jeep au inteles intre timp valoarea educatiei si firmele lor vor fi conduse peste cativa ani de copii cu degree-uri de la Princeton sau LSE. Acestia sunt singurii care se intorc, pentru ca au ce mosteni: ferma, fabrica, salupa, echipa proprietate de fotbal ii asteapta. Disproportia dintre avere si cultura e o caracteristica a timpurilor de tranzitie. As da din umeri si as spune ca va trece asa cum a venit, daca nu as vedea ca in procesul de trecere unele lucruri dispar iremediabil.
Presa cotidiana, de exemplu, dispare sub 50.000 de copii pe saptamana. Cea saptamanala a murit de mult, minus cateva reviste ca "Dilema Veche" sau "22", care fac eforturi in a orienta gusturile, dar sunt prea putin citite si depind de subventiile a tot felul de persoane.

Mediile publice, minus Jurnalul TVR, sunt de toata jalea: la TVR Cultural s-a intors Radu George Serafim, despre care Alex Ştefanescu raportase cu ani in urma ca a fost turnator, iar radiourile publice cultural si muzical abunda de preoti legionaroizi si crainici semidocti, cand nu vin cu propriii lor turnatori favoriti, gen Balaceanu-Stolnici.

Revistele lunare tabloidizeaza si trecutul, sunt cristoizate pana la mahalagizare. Va dau doar un citat recent din Cristoiu, aparut subtitlul "Enescu se-nsoara": "Desi se tinea - vorba tatei Aglaia din Ferentari - cu George Enescu, Maruca (Cantacuzino - n.a.) nu se marita cu el. Se combina cu Nae Ionescu. Relatia dureaza sapte ani, desi filosoful, veritabil armasar in lumea inalta a Bucurestilor, era mai tanar cu 11 ani decat ea. George Enescu stie c-o imparte pe distinsa cu un alt barbat, intelectual-vedeta, ca si el".Cam asta e lumina la care se formeaza noua elita. Înca nu ar fi nimic, pentru ca cititul ziarelor e voluntar, daca ar exista niste stalpi ai bunei-cuviinte, Biserica si scoala. Ţi-ai gasit insa!

Biserica lipseste cu desavarsire sau furnizeaza sfaturi de-ale parintelui Cleopa, pe care amaratul de preot semialfabetizat de la Tanacu il citise ca pe Evanghelie la sfaturile despre exorcism si le punea literalmente in practica. Şcoala e nula, in afara de situatiile in care elevii au bafta sa dea peste profesori care din initiativa lor ii invata cel mai important lucru in viata, cum sa traiesti, asta in timpul cat nu sunt ocupati de o programa stupida.
Am vazut ca unii destepti au incercat sa imi explice ca subiectele de bacalaureat sunt bune pentru ca noi cladim o scoala romaneasca. Faptul elementar ca educatia buna este universala nu a ajuns pana la ei. Unul dintre cele mai profunde capitole din cartea lui Alexis de Tocqueville "Democratia in America" este cel in care autorul explica legatura dintre educatia greaca si latina pe care o primeau copiii americani in scoli pe la 1840 si succesul lor in viata capitalista. Asa s-a facut prima civilizatie a lumii.

Şi azi in SUA cele mai bune scoli sunt cele unde copiii citesc Tucidide, iar in timpul liber merg cu profesorii in Alaska si dorm pe pamant gol. Cand eram la SNSPA, luam studentii cu mine la Scornicesti si Nucsoara, la Berlin ma duc cu clasa mea de dezvoltare la marele Muzeu al Civilizatiilor de la Dahlem, ca nu scrie nicaieri ca, daca studiezi politici publice, trebuie sa stii doar statistica, dimpotriva. Daca insa ai un tata care citeste doar stiri sportive (in cazul fericit in care citeste ceva), o mama care isi ia modelele de succes din QMagazine (mare rugaminte: nu ma mai spamati cu texte din aceasta publicatie, sunt convinsa ca e geniala, dar nu e pentru mine), niste profesori care de-abia fac fata sa te pregateasca pentru teze si in timpul liber lucreaza altceva ca sa se intretina, vei ajunge la paginile de Internet Cancan sau Click, cu peste un milion de vizite saptamanal.Şi daca ai invatat pasabil ceva engleza, ceva computer si ai si ceva relatii, vei ingrosa randul de Jeep-uri de pe DN1, cu barbati bautori de bere la volan si fetele lor care isi fac unghiile la bariera, vei vedea muntele din masina sau telegondola si vei posta poze cu ursul pe reteaua de socializare pe care o imparti cu altii ca tine. Cu inca cinci ani de munca, iti poti incropi propria casa la munte cu barbecue in curte si ai devenit elita unei tari in care de la sala de nastere la inmormantare platesti bacsisuri si iti faci drum prin relatii, intr-un univers populat de candele de plastic si produse de lux pentru categoria inculti (scrie pe ele produse de lux daca va intrebati cum le recunoasteti), si nu vei observa ca in jurul tau se face praf ce a mai ramas din tara autentica, de la Piata Matache la un Maramures pe care poze de pe Critic atac il arata kitschizat de noi vile roz si violet.

Îi dau dreptate lui Claude Karnoouh, antropolog francez si mare iubitor al Romaniei, cand ajunge sa scrie: "Cine indrazneste deci sa vorbeasca despre Romania ca despre o tara civilizata astazi? (...) Subregimul comunist, Romania avea odinioara, pentru antropologi, farmecul tarilor arhaice in curs de dezvoltare (cu toate limitele si defectele ei numeroase); acum, ca arhaismul a fost ucis de capitalismul salbatic cu mult mai repede decat a reusit-o industrializarea comunista, nu mai ramane decat salbaticia unei postmodernitati neofeudale si nepotiste, fara lege, nici credinta...".Dar asta nu inseamna ca nu se poate duce si in Romania o viata de bun-gust. Pentru ca asta e marea veche descoperire pe care o buna educatie ar fi trebuit sa o dea copiilor nostri, ca o viata buna este totodata morala si estetica.

În timp ce orasul Calarasi e oficial inchis pentru a-l inmormanta pe regele mezelurilor si se taie panglici in toata Romania kitsch, exista o minoritate de oameni la noi care incearca sa traiasca altfel, fie ca se retrag in tabere de studiu la munte, pe unde si-au recuperat unii casele stramosesti ca sa studieze clasicii, fie ca merg la Festivalul Fanului de la Rosia Montana ca sa se deosebeasca de cautatorii de aur. Unde as merge si eu weekendul asta, daca munca nu m-ar duce trei zile in Coreea, din care doua pe drum.