Cand m-am ridicat in doua picioare, n-am prea vazut niciun Popescu la conducerea social-economica a acelui curatel oras de pe Mures. Marele facator de bunuri si conducator de economie era baronul Neumann; la Andrényi era fieraria, la Appónyi pantofii, la Szabó sticlaria, la Domány covoarele. Fabrica de vagoane Astra o conducea gentlemanul-evreu Sapira. Popestii (cu Popa, Popovici, Popovat, Popeanga) erau functionari, profesori, clopotari, cantori, colonei e tutti quanti. Grosul banilor si managementul abia se infiltrau, cu taraita, la unii Popesti. Croitorul Ariton abia facea fata lui Huppert si Goda; Zsédely, Leipniker si Karacsony tineau restaurantele, zdrobindu-l pe Mohor; librarul Munteanu razbea greu de Kerpel; Meinel tinea cafeneaua, Eisele macelaria, Königstorfer cofetaria, Sándor Ivan lozurile norocoase.

Am venit apoi la Bucuresti, capitala Popestilor si am mancat paine Herdan si Gagel din faina lui Assan, mezeluri de la Rochus si Podsudek. Industria o domina Malaxa si Auschnitt, creditele Marmarosch-Blank. Mari monumente arhitectonice purtau semnatura lui Galleron, Gottereau sau Louis Blanc, pana sa ajunga la Maimarola. Medicina romana luase elan de la Carol Davilla, invatamantul de la Spiru Haret, finantele fusesera promovate de Serurie si Caradà, sub inteleapta domnie a Regelui Carol I de Hohenzollern. In comedie stralucea dinastia Carageale, in istorie Xenopol si genialul fiu al Zulniei Iorga. (Nu suna foarte popeste nici numele lui Hasdeu sau Eminescu). Fabrica de lumina Wolf din Filaret era de obarsie nemteasca, ca si Cismigiul, ca si primele muzici, iar pe capacele de canalizare stralucea numele de Montaureanu, adica Goldberger. Primul mare prelat ortodox modern se numea Şaguna si era "tantar" (adica macedon), ca si marele poet Goga. In spate erau cateva secole in care nici domnii nu erau romani, nici egumenii, nici marii preoti si dregatori, iar limbile distinse in comertul cu Dumnezeu sau la curte erau slavona si elina.

Se pare ca Popescu al nostru nu e bun sa initieze nici sa gestioneze afaceri esentiale, n-a fost bun niciodata. N-a dat case mari, de export, n-a pus la punct vreo companie reputata in Europa, n-a facut vreo afacere rasunatoare, vreo constructie sa ramai habauc. A fost mic politician, om de zurba si de miscare, tarcovnic de idei, gestionar marunt si nu foarte sigur, cantaret la luna , dar cu voce potolita, actor in toate chipurile, in felul sau multumit de sine, oricate bice si palme a incasat. S-a ridicat, ca Ionescu, in forma dandy-ului Take, sau a filosofului Nae (despre care prietenul sau C.Beldie scrie ca a fost un escroc) sau, innobilat cu o evreica, ca dramaturg absurdist la Paris. A fost si nitel mosier, dar si crasmar si arendas. Mai mult a fost rob. A inventat, dar n-a intreprins. L-a dus de nas cine a vrut: sub numele de Tatarescu frantujii, sub numele de Maniu englezii, sub numele de Patrascanu rusii.

In 1989 i se lasa acestui natarau Popescu o tara bine investita, cu industrie, cu irigatii, cu orase intemeiate, cu rezerve mineraliere si energetice si cu aproape patru miliarde de dolari creante in cont. Plus cu o clasa muncitoare relativ calificata. Dar Popescu n-are talent sa conduca, sa dezvolte, sa administreze si sa cucereasca. El e lalau, pizmas, chichiritos, smecher, tampit, face pe politicul caci nu stie altceva, vrea pricopseala si imagine, se lasa mituit, cumparat, ca ultima jigodie, sau ia masuri dubioase. Acest Popescu (numit si Iliescu, Constantinescu, Basescu s.a.) da cu tara de pamant, o distruge intr-un timp foarte scurt cu buna intentie sau din prostie, isi baga mainile ca functionar superior sau demnitar si organele necurate in ea, o suge, o mozoleste, o face praf. Fiindca nu stie altfel, nefericitul!

Şi acum mai vine un plavan de chestor american si-i pune apostila: "Schimbati managerii, aduceti unii intregi, din alta parte! Nevoiasilor! Pagubosilor!". Şi ma tem ca are dreptate.
Popescu nu e bun decat sa plateasca. Sa se aiureasca, iar odata saltat, sa-si chinuie concetatenii, sa le faca gura amara. Popestii, nesinceri, necinstiti, cabotini politici, nu sunt buni decat sa inghesuie pe ceilalti Popesti, sa-i stoarca, sa-i ruineze, sa-i fure, ca niste vatafi de slugi pe niste japite de amarasteni...
Nu-i talent! Nu-i cinste! Nu-i Dumnezeu!... Sau daca este, nu-l chema Popescu!